Raspunderea civila delictuala

Răspunderea civilă se prezintă sub două forme: răspundere civilă delictuală și răspundrere civilă contractuală. Răspunderea civilă delictuală este reglementată de art.998-1003 Cod Civil, ea fiind o specia de răspundere juridică prin intermediul căreia o persoană care a cauzat altei persoane un prejudiciu este obligată să îl repare.
Spre deosebire de răspunderea constractuală, care presupune încălcarea unei obligaţii contractuale, răspunderea civilă delictuală se naşte de regulă, ca urmare a nesocotirii unei obligaţii legale. Strict vorbind ea este o sancţiune civilă, cu caracter reparator, fără a fi, în acelaşi timp şi o pedeapsă.
Pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite următoarele condiţii generale:

• existenţa unui prejudiciu,
• fapta ilicită, prin care se încalcă o anumită obligaţie,
• raportul de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită și
• culpa (săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte – elementul subiectiv al răspunderii).

Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune civilă, care se aplică nu numai în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci şi în considererea patrimoniului său. În situaţia în care autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligaţia de dezdăunare și însăşi răspunderea civilă delictuală se vor transmite moştenitorilor săi.
Răspunderea civilă delictuală are la bază două funcii pe care se ghidează, şi anume:

1. Funcţia educativ-preventivă și
2. Funcţia reparatorie.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu rămâne niciodată nesancţionata, ci atrage după sine obligaţia de dezdăunare a persoanei vinovate de producerea acesteia, fiind astfel evidentă funcţia educativă şi în acelaşi timp sociabilă de prevenire a producerii unor fapte ilicite.
Întrucât răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de dezdăunare, care se stabileşte în sarcina autorului prejudiciului, ea îndeplineşte şi o funcţie reparatorie, fiind considerată un mijloc de apărare a drepturilor subiective.
Obligaţia de reparare a prejudiciului adus dreptului de proprietate constituie un mijloc de înlăturare a încălcării dreptului, răspunderea civilă delictuală constituind în acest sens și un mijloc de apărare  a drepturilor reale sau de creanță.
O aplicabilitate a răspunderii civile delictuale o reprezintă răspunderea producătorului pentru produsele defectuoase puse în piață. În materia răspunderi pentru produse defectuoase se presupune că, din moment ce bunul achiziţionat a pus în pericol viaţa, sănătatea, patrimoniul consumatorului (nu numai a celui, ce nemijlocit l-a dobândit, dar şi al celor care se foloseau de acest bun sau, se aflau prin preajmă la momentul cauzării prejudiciului), se va antrena răspunderea delictuală a producătorului,  pe câtă vreme însă, pentru un bun defect prin el însuşi, care din anumite motive nu poate fi folosit după destinaţie, neprezentând pericolul despre care s-a amintit mai sus, va putea fi antrenată răspunderea contractuală și nu delictuală.
Privitor la raportul dintre cele două forme ale răspunderii civile, respectiv între răspunderea civilă delictuală și contractuală, menţionăm că răspunderea civilă delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, pe când răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator.